duminică, 22 august 2010

On popular demand

Am ochii larg deschisi si un zambet schitat pe fatza. Ma uit rapid in jur cu priviri curioase. Si nu stiu ce sa incep. Ca un fel de episod maniacal intelectual (sau un mini ADHD?), nu reusesc sa prind firul niciunei idei. Am avut mult timp pentru meditatii in ultima vreme, poate prea mult. Ciudat e ca nu sunt chiar asa de trista cum ar trebui (conform credintei populare ca gandirea e direct proportionala cu nefericirea - sau ca sa-l citam pe miel citand biblia - "fericiti cei saraci cu duhul").

Cand aveam 17 ani, am vrut sa-i fac un cadou mamei
de ziua ei o portie mare de crochete (or something). Din nefericire, nu eram chiar apta pentru asa ceva, si procedura, de altfel simpla a rezultat intr-un mini-incendiu in care a ars hota si s-a innegrit toata casa de fum. Totul a culminat cu o scena in genul celor din Matrix in care eu saream in reluare cu un lighean de apa in mana, aruncam apa peste flacara de aproape 1 metru si apoi ma rosrogoleam in balcon si inchideam din saritura usa cu piciorul. (Da! Eram foarte atletica in adolescenta timpurie.). Dupa ce lucrurile s-au linistit, uleiul de pe pereti a inceput sa se raceasca si fumul sa se disperseze, am incepul sa cant in minte "partea buna" .. sau asa cred ca se cheama - un cantec suficient de vulgar ca sa fie amuzant si adecvat intr-o situatie oarecum limita.

Si de ce am adus aminte despre asta, pentru ca acum cateva minute ma gandeam la.. partea buna si partea rea din.. probabil trebuia sa scriu intai din ce si apoi sa incep cu amintirile. Imi plac prietenii mei, si imi place viata mea de acum. Partea buna e ca ma simt foarte bine, libera, si pregatita sa sorb ultima mea vacanta. Partea rea este ca (de fapt ar putea fi tot o parte buna), in aceasta stare de fond afectiv pozitiv nu mai am nici o pornire spre a scrie sau spre a filosofa in general in spiritul prea popularului curent emo.

Imi vine sa fac o lista cu semipatologiile prietenilor mei si toate momentele placute la care acestea au dus, dar probabil ca nu ar fi prea frumos din partea mea. O sa fac lista in minte, si pe seara o sa beau o bere pentru ei!

In loc de incheierie: "de-ai fi tu salcie la mal..." ;)

Un comentariu:

  1. clem spunea...
    zmeule, dar stim prea bine ca tu nu esti emo, cum ar spune unii autori ai acestui blog. si stii ca mereu vreau sa stiu ce spune psihologia despre patologiile mele fermecatoare si momentele de dupa. ar trebui sa faci o lista, ca tot suntem la capitolul asta :P
    23 august 2010, 14:06

    zmeul spunea...
    Draga mea clem, facem lista aproape in fiecare seara cand ne intalnim in oras, doar ca nu e explicita. Fii mai atenta! :)
    23 august 2010, 15:33

    RăspundețiȘtergere