E ciudat cum poti sa faci un lucru de sute de ori si la un moment dat sa fie altfel. Sa se ridice miraculos valul automatismului si sa intelegi ca ajoritatea lucrurilor pe care le
faci nu au nici un sens. Toate calitatile si "vacile cu lapte" se muta in coloana cealalta, la riscuri. Iluzia puterii si locul controlului intern sunt o farsa subtila care ni se joaca din uter. Nu suntem puternici, ne dezintegram la viteza sunetului fara protectie corespunztoare. Mecanismele noastre defensive sunt absolut dezadaptative. Sa ne depasim limitele, sa aratam ca suntem puternici, invincibili chiar, cand de fapt = 0. O bucata mare de carne cu niste oase pe acolo.. si o gramada de alte chestii interesante in teorie dar destul de scarboase la vedere.
Sunt destul de sigura ca nu vad ce e important si ma pierd in detalii nesemnificative. Nu am acces la adevarul suprem (cine stie daca exista...) si ma eschivez scriind la plural de parca as sti ceva despre ceilalti. Sa nu fim singuri, nu? Ce truc adaptativ elegant.
Dar pe vremea aceea, trebuie sa intelegem, ca oamenii aveau un creier mult prea mare pentru a nu se lasa pacaliti de el. (sau ceva pe acolo.. replica din cartea mea preferata).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu