Din cand in cand ma uit prin arhiva si mi se pune pe fata un zambet condescendent. Mi-ar fi placut sa fiu Scriitor sau sa cant, sau, oricum sa am un talent. Se pare ca nu am si asta ma intristeaza uneori, desi din ce in ce mai rar. Ma lupt constant cu mine insami ca sa-mi accept mediocritatea.
Cand eram mica am primit o floare artificiala si am strambat din nas in modul cel mai evident. Persoana care mi-o dadu-se a reactionat cu o fata la fel de sugestiva. Copii sunt foarte cruzi.
My mother always told me not to stare directly into the sun.
Nu stiu ce as mai putea sa zic. In curand va trebui sa ne ridicam de la masa si sa achitam nota. Am zis tot ce am fi putut spune pana la acest moment. A ramas doar o scarba fata de berea rasuflata si discutia care a depasit limitele pe care ni le impusesem cand am plecat de acasa.
Poate pe drum, inainte sa ne despartim o sa mai spunem ceva, sau poate ca o sa ne mai ascundem cateva luni. Cine stie?
Voi fuma o tigara cu coatele sprijinite de pervaz gandindu-ma ca poate ar trebui sa fiu altfel, dar pana la urma nimic nu s-a schimbat.
