Asteptare

Sta rezemat de perete si silabiseste incet ceva de neinteles. Se uita absent prin usa de termopan transparenta fiind intrerupt doar de persoanele care intra si ies regulat. De fapt nu se stie sigur daca cineva chiar intra sau iese, acest lucru putand fi doar o deductie pe care o face pentru a justifica confuzia pe care o creeaza lipsa de atentie. De cand asteapta aici? Cinci minute... zece... mai mult? Isi aminteste perfect ca s-a uitat la ceasul mare de pe perete cand a intrat. Era si greu sa il rateze; e un ceas de mana gigantic agatat de perete, din acelea care erau la moda candva, pe care le puteai cumpara de la orice magazim ieftin. Doar ca... nu mai tine minte cat era ora indicata. Ce rost are sa te mai uiti la ceas daca nu retii ora? I se intampla tot timpul si e destul de deranjant. Se incrunta usor, mestecand in gol si se trezeste din reverie. In jurul sau nu pare sa se fi schimbat nimic. Aceiasi oameni, tacuti, gri si posomorati, asteptand la fel ca el. In mod normal s-ar plimba de-a lungul camerei, dus intors, numarandu-si pasii, facand tot felul de jocuri plicticoase. Ar fredona, zic eu, o melodie... chiar daca nu stie niciodata versurile; probabil "American Pie". Dar acum camera e suprapopulata si nu are loc sa se miste, fiind sortit sa ramana locului. Nemultumit, se ridica din locul in care a amortit deja, isi intinde putin incheieturile si se reajeaza intr-o pozitie mai comfortabila. Casca apatic si isi potriveste mai bine fesul atarnand in buzunarul gecii. In coltul din dreapta observa un copil mic ce urmareste hipnotizat fiecare miscare a sa. Prin gura intredeschisa se pot vedea cativa dinti in miniatura si un firisor de saliva ce se prelinge pana la barbie. Priveste zambitor, cum se cuvine, cred, la micuta aratare; o posibila mica distractie care sa-i atenueze asteptarea. Se stramba si scoate limba asteptand o reactie din partea copilului. Copilul nu schiteaza nici un gest, stand nemiscat si fixandu-l cu o privire inghetata. Aerul din jur devine brusc sufocant si picioarele incep sa tremure violent, in timp ce imaginile incep sa se intrepatrunda. Un miros greu de scortisoara ii umfla narile si un somn puternic ii cuprinde tamplele.
"Urmatorul, va rog!"

Rosu

Sunt coplesita de atata emotie.

Lucrurile in jurul meu vribreaza, traiesc, se

intampla, si transforma.

Sunt atat de fericita ca ma intristeaza. Ma doare.

Sunt atat de trista ca ma bucur. Ma simt.

Ceea ce traiesc e greu de explicat in cuvinte.

Imi vine sa urlu si sa rad si sa plang si sa dansez si sa cant si sa cad si sa zbor si sa curg. Asa ca stau.

Daca ai fi langa mine te-as mangaia si tu mi-ai zambi.

Si tremur.

Sunt prea rationala sa cuprind sentimente atat de ambigui.

Simt ca nu am facut nimic pana acum. Si totusi sunt atat de departe.