Egoist

E surprinzator cat de netransparenta poate fi uneori mintea umana. In spatele unei fete inexpresive se perinda mii si mii de ganduri ca o cascada de tipete. (o dau putin in dramatic).

Cand eram mica (in clasa a doua, evident - jumatate din evenimentele marcante din viata mea au fost in clasa a doua, restul la 17 ani; inca astept al treilea val) imi doream sa pot citi ganduri. ana am inceput sa urmaresc ce gandesc eu si mi-am dat seama ca ar fi foare trist sa pot citi orice gand trece prin capul celuilalt.

Si totus, fascinatia a ramas. Misterul, desi dezlegarea lui ar putea fi dramatica, ma atrage cu forta (m*a). Ca o musca ce se apropie de flacara unei lumanari asa incerc si eu sa va inteleg. Vreau sa transced comunicarea verbala si cutia craniana si sa ajung in fluxul energetic al neuronilor, sa fac bungee jumping de pe fantele sinaptice si escaladari pe axoni si dendrite. Vreau sa ma balacesc languros in baile de namol ale inconstientului si sa fac skanderberg cu mecanismele de aparare.

Si cand voi termina vreau sa ies din capul tau si sa ma duc la culcare linistita.

Vreau sa stiu suflete in scop pur estetic.

Motorola W377

M-am nascut putin cam tarziu pentru a-l mai cunoaste pe Dumnezeu sau orice versiune a lui. Am incercat mult timp sa-l gasesc, dar nu mai era nicaieri. Am intarziat de putin. Amintirea care nu-mi apartine s-a transformat in tragedie de moment.

Trecem cu vederea absurdul. Absurdul e tot timpul langa noi si ne imbie, dar multi dintre noi fac alegeri care il exclud; au mai multe optiuni. Ei... nu e chiar asa. Ca si orice actiune, chiar si cele atent cantarite, optiunile disponibile converg tot timpul spre coincidenta, ridicol, intamplare, variante ale absurdului. Prin urmare, marii privilegiati, mult crediciosi nu sunt decat acei care se masturbeaza cu ochii inchisi.

Ceva imi spune ca lumea ar innebuni de-a dreptul, daca absurdul nu ar mai fi dezmostenit.  Ne duce astfel cu gandul la faptul ca ideea de minoritate e parte integranta si necesara. Ducand ideea pana la capat... protestul in cazul de fata e si el doar o aparenta, pentru ca exilul e un drog, o tigara pe care o flutur pana la capat, un pacat delicios... singurul tip veritabil de fericire.

Sunt foarte multumit de mine. L-am parasit fara nici sa ma gandesc sa ma uit in urma. Pe cat de spontan pe atat de inaltator. Nu ma invinuiti... si ingerii sunt in stare de asa ceva. Nu ma urmati, ati strica totul... m-as intoarce imediat inapoi.