Pentru ca Romania va creste prin bun simt si responsabilitate

Ma aflu de cateva zile pe plaiurile natale, si asta implica printre altele o relationare mai intensa cu televizorul. Si... ce pot sa zic? Nu sunt socata, nici macar intrigata de toate stirile mirobolante. Ma uit la ecran si zambesc, pentru ca e absurd! Nu mai intram in detalii tehnice.

Si acum voi incerca sa ma intorc pe meleagurile liricului, dar acest lucru este destul de complicat. Liricul nu e pentru oricine. E pentru boemi, pentru romantici, pentru oameni care isi traiesc sentimentele, ceea ce nu pot zice despre mine in ultima vreme. Sunt din nou un recipient de depozitare si procesare a informatiilor socio-politico-economice prezentate in mass-media.

Si nu sunt de acord cu ce se intampla; cu minunatele politici de stopare a crizei; si totusi ma imaginez iesind in strada cu o pancarda si bufnind in ras, pentru ca e ABSURD.

Un bun psiholog trebuie sa aiba o toleranta ridicata la incertitudine. De acord. Dar cum sa reactioneze orice om in fata *-lui (* provine din latinescul *os si inseamna absurd)?

Eu zambesc.

Trosc

Mergeam prin ploaie acum cateva zile si mirosea asa de frumos a flori si a iarba, chiar si in Bucuresti. Si era caldut afara si becuile din camera mea erau aprinse (le-am vazut in timp ce ma apropiam de bloc). Ce altceva iti mai trebuie sa fii fericit?

***

Primavara asta e asa de blanda. Am iesit in sfarsit din amorteala. Am ochii larg deschisi si sunt gata sa absorb orice informatie (in afara de materia pentru licenta).

***

E greu sa te bucuri de ce e in jurul tau cand filmele HD sunt mult mai bine conturate, boxele sunt mai stereo decat realitatea, filmele au un final mai interesant decat cel pe care il preconizezi pentru tine insuti. Cred ca gresim termenii de comparatie. Normalul e mai sters decat mass media, dar e real.

***

Si ca sa nu o mai lungim atat, iata ce vreau de la mine: sa cant in ploaie si sa dansez, fara sa ma ingrijoreze pneomonia sau ce zic ceilalti sau ca va trebui sa-mi pun hainele la uscat. Vreau sa simt REALITATEA nu realitatea MEA.

***

Sunt atat de plina de energie incat as putea incarca o baterie. Si am atatea de spus si de dat. Nu-mi mai ajung cuvintele.