Ma aflu de cateva zile pe plaiurile natale, si asta implica printre altele o relationare mai intensa cu televizorul. Si... ce pot sa zic? Nu sunt socata, nici macar intrigata de toate stirile mirobolante. Ma uit la ecran si zambesc, pentru ca e absurd! Nu mai intram in detalii tehnice.
Si acum voi incerca sa ma intorc pe meleagurile liricului, dar acest lucru este destul de complicat. Liricul nu e pentru oricine. E pentru boemi, pentru romantici, pentru oameni care isi traiesc sentimentele, ceea ce nu pot zice despre mine in ultima vreme. Sunt din nou un recipient de depozitare si procesare a informatiilor socio-politico-economice prezentate in mass-media.
Si nu sunt de acord cu ce se intampla; cu minunatele politici de stopare a crizei; si totusi ma imaginez iesind in strada cu o pancarda si bufnind in ras, pentru ca e ABSURD.
Un bun psiholog trebuie sa aiba o toleranta ridicata la incertitudine. De acord. Dar cum sa reactioneze orice om in fata *-lui (* provine din latinescul *os si inseamna absurd)?
Eu zambesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu