miercuri, 25 martie 2009

Eu sunt Zmeul!

Ce imi doresc eu de la viata? Ce ma face pe mine fericita?
Chiar asa, ce ii lipseste Ioanei sa fie implinita? Care bucatica de puzzle?
Nu intreba "de ce mie?" ci "de ce nu mie?".
O.K.
De ce nu mie? De ce nu mie "happy ever after"? De ce nu mie prietenii fara compromisuri si sfarsituri nefiresti? De ce nu mie gene exceptionale, dantura perfecta, par verzui. De ce nu mie vicii fara riscuri, tigari fara cancer, alcool fara ... cancer? De ce nu mie bancnote de 100 de euro in loc de hartie igienica?(in afara de faptul ca nu e igienic...); De ce nu mie printul?
Printul pe un cal alb sa vina sa ma salveze de mine.
De fapt, sa ma lase pe mine sa ma salvez. Pentru ca eu sunt zmeul!
Nu am nevoie sa fiu salvata. Am doar nevoie de stimulare, de aceea am rapit-o pe Ileana si fac jonglerii cu mere de aur.
Dar tot nu e destul.
Merele de aur nu se mananca, desi sunt coapte. Ileana are poze facute in baie cu telefonul mobil si puse pe hi5. Viatza nu e asa cum pare la prima vedere.
Cel mai probabil gresesc, poate am tot ce trebuie, poate Ileana are cont facut de altcineva si citeste beletristica intensiv in timpul liber, poate daca as musca din mar nu mi-ar cadea anormalii mei canini. Sau poate nu...
Sau poate imi lipseste niste dopamina.
Sau poate tot ceea ce imi mai lipseste e un al treilea ochi. (nu m-ar deranja nici daca s-ar deschide prima chakra).
Sau poate ar trebui sa-mi restructurez strategiile de coping.
Sau poate! Sau poate ... Zmeul nu are sfarsit fericit, pentru ca domnul Fat Fumos nu are nici un chef de discutii, si el are cont de hi5 bine structurat si ii place poza emo a Ilenei, asa ca ce rost are sa mai piarda vremea cu zmeul. FF&I traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Si-mi iau si mie marul, palatul oricum l-am pierdut acum cu criza imobiliara.
Si eu? Raman ingropata pana la brau si ma uit la peisaj. Poate nu.
Poate are si zmeul salvatorul lui, doar ca nu e mentionat in poveste. Un om cu o lopata care il dezgroapa dupa ce pleaca Praseal, sau cine o mai fi facut ravagii pe acolo.
Asa ca... Are cineva o lopata?

marți, 3 martie 2009

Amenajari interioare

Lumea e un pahar de cola amestecat cu pepsi... tot ce e nou a mai fost nou si altadata... moda retro revine pentru a cincea sau a sasea oara... sau dracu sa o ia... pareri si idei si opinii despre ce va fi sau mai bine vom fi fost... pasarele pe picior de disparitie care vestesc primavara ... preocupari intense, stradanii nejustificate... sange in picatura... fond fara forma... te gandesti sa schimbi ceva in altceva... altceva e la fel de ceva... suprasaturare si sufocare benevola... ca si cum cresti incontinuu si la un moment dat te lovesti cu capul de tavan... dar te apleci.... si te apleci... timpul trece... oricum nimeni nu stie ce gandesti, gandul... e o ultima caverna in care toti stau cu spatele la tine... le imprastii umbre... umbra ta e umbra altcuiva... repeti miscarile miscate deja... unde e inceputul?... nu e inceput si nici sfarsit... si totusi sfarsitul preocupa mai mult... dai cu capul mai tare de tavan... ajungi sa fi strivit... se nasc altii mai mici... se misca in ramasitile creierului tau stricat... moartea omului modern... e si moartea omului ultramodern... e o porcarie ordinara... sa gandesti la astfel de probleme... de parca toate sticlele de votca nu au acelasi gust... sau toate tigarile nu miros la fel... diferenta se naste din nimic... asa s-au nascut si prezervativele cu gust de mango sau sarea iodata... cuvinte complicate si intelesuri criptate... marea amagire a evolutiei continue... metamorfoza in starea initiala... flux enorm crescand... dar pentru fiecare cutie craniana debit constant de informatie... intrezarirea potentialului doar pe celuloza si LCD... cursul timpului isi asteapta un Mesia... o balacareala murdara in candoare... un degetar de cositor aruncat in voia haosului... somnifer pentru un soare intunecat...