Liric

E ciudat cum liricul a devenit mai greu accesibil decat epicul (sau, poate a fost mereu asa).

De ce ar fi mai usor sa iti exprimi sentimentele indirect? De ce ne ascundem mereu dupa masti, dupa cuvinte, dupa verbe de miscare. Totusi accesul la noi nu este asa de anevoios. Iar riscul merita asumat. Un moment de lumina face mai mult decat cateva luni de intuneric. De ce ne diluam, de ce nu ramanem in esenta?

Romancierii triseaza! Lasa "greul" pe seama cititorilor. Nu mai vorbesc despre ei, ci vorbesc

despre noi. Si totusi, cata incredere poti sa ai in niste oameni pe care nu i-ai intalnit niciodata? Ce garantie ai ca ei o sa te descopere asa cum esti? De unde stii ca ei nu se citesc pe ei. Si daca este asa (si este asa), de ce scrii despre altii? De ce ne e mereu frica? De ce trebuie sa stam mereu dupa perdea? De ce propria noastra viata este analizata epic si nu liric? Unde am fost, ce am facut, cu cine am stat - unde cine este defapt un obiect miscator, si nu o persoana, un om viu si autentic. Unde e liricul? Unde il gasim? Si cel mai important, de ce nu il cautam?

Si ne intrebam cum suntem, nu cine suntem. Subterfugii stupide si lase, care nu ne fac decat sa ne departam - de tot: de noi, de ceilalti, de celalalt. Categorizam, clasificam si caracterizam tot ce e in jurul nostru fara sa ne oprim sa vedem ce e defapt acolo. Viteza e totul, eficienta, varietatea. Dar unde e viata? Unde e dragostea? Unde suntem noi? Si unde e cel de langa noi?

Peste tot sunt verbe de miscare. Si noi nici macar nu ne mai dam seama ca nu ne indreptam spre lumina. Ne indreptam spre nimic, spre nicaieri, spre nimeni.

Cine mai alege drumul dificil, cand sunt atatea care sa ne distraga atentia? Alegem principiul efortului minim in detrimentul a orice altceva. Mi-ar placea sa fiu in perioada boema, cu valorile lor romantice si atat de greu de atins. Pentru ca simt ca exista lucruri pentru care merita sa lupti, lucruri care trebuiesc macar cautate, daca nu si gasite. Si eu sunt dispusa sa merg pe orice drum pentru a ajunge acolo. Dar sunt atatea lucruri care ma trag in spate, si mi-ar placea sa ma pot retrage intr-un balon, dar fara sa pierd contactul cu ce e important. Dar asta e pana la urma, pentru ca si eu caut calea usoara.

Dar nu mai vreau epic, vreau liric!