Sunt o optimista.
Asta s-ar putea sa fie o dezadaptare... Unii ar zice chiar masochism. Cica ma pun in situatii care ma pot rani pentru ca mi-ar placea durerea. Eu cred ca se inseala.
Cred ca lucurile (oricare ar fi natura lor) pot fi imbunatatite, si imbunatatirea nu se face stand pe loc. Asa ca da, ma mai arunc cu capul inainte si incerc lucruri revoltatoare cum ar fi sa am incredere in oameni, sa ofer sanse, sa iert, sa ma indragostesc.
Si cand urmez aceasa cale dau destul de des cu nasul de cate un deget care sa arate cu repros spre mine. Ma intristeaza sa ii vad asa.
Fratii mei! Hai sa ne indragostim! Sa crestem frumos. Daca nu crestem, inseamna ca undeva am gresit. Hai sa reparam!
Sansele sa castigi la loto sunt infime, dar scad la zero atunci cand nu joci. E o metafora stupida, dar se pare ca imi plac metaforele; si mai nou incerc sa nu mai evit lucruile care imi plac de dragul ... (?).
Acestea fiind spuse, bagati-va mintile in cap!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu