Bungee jumping

Sunt cand deasupra uitandu-me in prapastie, cand aproape de sol.

Stau tinandu-ma de balustrada si inspir cat de mult pot. As fuma o tigara daca nu as avea nevoie de ambele maini sa nu cad (de fapt nu am nevoie, dar mi-e cam frica). Ma uit in jos, si totul e asa de clar, asa de calm. Fiecare piatra pare sa fie exact unde ar trebui. Vantul bate usor si simt cum imi flutura parul. Imi place. Se pare ca sunt senzitiva. Imi place sa fiu mangaiata pe fatza - de o mana, de vant, de ploiae, de soare - mai bland, mai dur. Poti sa ma musti, poti sa ma palmuiesti, poti sa ma mangai, poti doar sa ma atingi. Nu e asa de important "cum", cat este "de ce". Stiu cum va decurge totul si-mi zic ca voi fi calma. Am control, am planificare, am o intelegere complexa a fenomenelor fizice si a celor bio-chimice implicate. I am Jack's total lack of surprise.

Si totusi... sa sar sau nu?

Cad! Si cad, si cad si cad... unde sa fie acum controlul si planificarea? Nici o piatra nu mai e la locul ei, peisajul nu mai e clar, neurotransmitatorii au luato razna. Si cad si cad... si ma gandesc la cum cad... si ...

Stop! Ating solul cu mana. Timpul se opreste. E cernoziom afanat. Miroase a proaspat si a ploaie. M-as uita in ochii lui daca ar avea. Inima se muta in stomac.

Dac! (cad invers, cad in sus). si cad si cad si cad...