Nu imi plac "cuvintele mari".
O idee mareata, are nevoie de mai mult de 3 randuri!
Revelatia, daca vrei neaparat sa o impartasesti, merita mai multa daruire.
Da. Poti sa rezumi o idee intr-o fraza! Dar de ce sa o rezumi? Ideea trebuie sa mearga, sa curga, sa faca din ochi altor idei. Trebuie sa fie aparata.
De aceea nu-mi plac cuvintele mari.
Fara inca un strat, ideile se pierd, se scurg singure prin spatiile dintre cuvintele frazei, nu pot fi asimilate. Sau pot, dar dureaza. "Trebuie sa muncesti pentru revelatia ta". Bine, de acord! Dar, esti dispus sa risti? Chintesenta e agresiva, e dureroasa. Trebuie diluata! O sa fie regasita mai tarziu, dar nu poti da alcool dublu rafiant cuiva care nu a baut decat apa plata cu lamaie.
Totusi, "cuvintele mari" sunt de doua feluri: pozitive si negative. Si trebuiesc tratate putin diferit.
In chintesenta lor, ideile sunt toate pozitive; ideea te intriga, te face sa cresti; te face sa ajungi; te face pasarea phoenix.
Dar, trebuie sa recunoastem ca unele idei par negative. Acestea sunt cel mai greu exprimat si cel mai periculos de sintetizat. Individul tinde sa le respinga. Si daca 2 randuri sunt respinse din reflex, o pagina deja schimba putin perspectiva. (o carte sa fie prea mult? inca nu stiu, dar ... cred ca da, chiar si un capitol. Ideea trebuie diluata cu simtul raspunderii!)
Ideile "pozitive" nu necesita insa acelasi efort. Suntem gata sa acceptam orice bate evident spre o crestere. Ideile pozitive sunt mai dulci. Nu mai trebuiesc diluate. Majoritatea nici nu sunt asa de "tari" ca cele negative.
Imi plac "cuvintele mari" !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu