Stardust

Uneori ma simt asa de transparenta, ca si cum nu as putea ascunde nimic, si atunci imi vine sa zambesc. Lucrurile din jurul nostru se bazeaza pe reguli simple, atat de simple incat ne va fi foarte greu sa le gasim, cu creierele noastre complicate. Poate de aceea gasesti mai usor ceea ce-ti trebuie atunci cand nu cauti (desi e o absurditate sa ne mintim ca stim ce ne trebuie, nici macar ce vrem nu e clar).

Si cu cat ma simt mai bine cu atat mi se pare mai fireasca tristetea. Surprinzator, lucrurile placute sunt mult mai greu de suportat. In masochismul cu care ne-am inconjurat, nu avem antrenamentul necesar pentru fericire (am scris initial accidental terapie - ce act ratat fascinant). E simplu sa vezi asta: activitatile noastre sunt pentru a "opri raul" si foarte rar pentru a crea binele.

Ma intreb uneori daca eros si thanatos chiar merg mana in mana, si nu cumva eros e un concept care sa ne mangaie orgoliul, mult mai fragil ca partenerul sau. (ce culta sunt, n-am ce zice).

Dar lucrurile vin la timpul lor, nu?

Sunt cam vulnerabila. Dar poate e doar un cliseu. Ce mai! E bine asa.